Undeva pe modul repede-inainte cu care ne-am setat diminețile, in cafeaua de pe stradă, in grabă la școala, inapoi acasa, așteptam weekendul sa mai respirăm putin. Aproape m-am obisnuit cu secolul vitezei, cu alergatura de zi cu zi, dar cad uneori pe ganduri si ma intreb: unde se grăbește toata lumea? Unde ma grabesc si eu?
Am nevoie de o pauză. O pauză lunga sa plec departe de tot și să mă întorc inapoi după mult timp. Dar tot ce am putut face azi în legătură cu asta a fost să dau skip orelor de la școală, în mijlocul săptămânii. Am urcat într-un taxi, m-am oprit la o cafea câteva ore și m-am gandit...la viata mea și ce ar trebui să fac.
Visele urbane mă curăţă de praful de pe străzi și de indolența oamenilor, care întâlnesc alti oameni și nu știu să se poarte. Nu știu să își lase sufletul să vorbească aceeași limbă, sau nu vor. Le este mai bine așa. Am să îi las deoparte pe unii că ei, indreptandu-mi atentia spre frumusetea orașului, spre ceea ce pot eu să fac pentru a schimba ceva.
Vreau să transmit pozitivitate și voie bună, să mă bucur de oameni și să-i înteleg.
Vreau sa mă BUCURcăEȘTI...indiferent cine ai fi. :)
