E noapte, o ploaie de primavara imi oprește gandurile cu zgomotul picaturilor in geam. Ma așez in fotoliu cu o cană de ceai si ma intreb ce am.
Zilele astea m-am simtit tare singură. Singură , știi, la modul ăla in care vrei sa suni pe cineva si nu-ti raspunde nimeni. Cand ai atât de multe de povestit cuiva si nu ai cui.
M-am gândit sa scriu ca sa alung tristeţea si am dat volum de la tastatură la maxim. Sună mai bine așa in atâta liniste usturătoare. E noapte si ar trebui sa dorm, dar nu pot pentru ca am dormit de prânz. Cu greu leg câteva fraze pe care apoi le sterg ca mi se par uscate si seci. Exact asa ma simt.
Nu imi dau seama de ce am nevoie cel mai mult: de somifere , o băutură tare sau sa alerg desculţa prin ploaie? Sau am nevoie de Tine? Sa vin mai aproape Doamne , ca sa te vad mai bine? Pentru ca de aici , printre lacrimi si picaturi de ploaie nu pot sa vad nimic bun.
Link catre melodia care e in ton cu gandurile mele:
Christina P._ Human
